Casa Fericirii

revista ta de bucurii

Parintii santajisti si copiii

de Voinea Daniel

 

Deunazi, un bun amic m-a sunat si-ntrebat daca am timp sa ne vedem si sa-i ascult povestea recenta a vietii lui…Nu ne mai vazusem de FOARTE mult timp. Imi era foarte apropiat, ne stiam din copilarie dar am fost egoist cu el si nu l-am mai bagat in seama, pana zilele trecute si deaceea i-am si spus „bun amic”, pentru ca l-am neglijat atatia ani. Cand m-a sunat insa, mi-am dat seama ca are nevoie de mine. Asadar am dat curs invitatiei…si ne-am intalnit.

Tipul m-a surprins, pentru ca era chiar binedispus si jovial, asa cum il stiam din copilarie, iar eu ma asteptam la cu totul altceva, gandindu-ma ca daca apeleaza la mine, dupa atata timp..chiar are o problema. Dar nu era asa…Problema lui era una de etica…de moralitate, a societatii…a celor ce ne-nconjoara si carora ne dam si deschidem sufletele si usile inimii.

Are tipul niste povesti, de m-a lasat masca si chiar i-am spus sa-si scrie cartea vietii. Mi-a spus c-a mai fost indemnat dar ar avea un fel de rusine. „Nu sunt un scriitor. Chiar si meseria asta este luata-n deradere in zilele noastre. ” Depasim momentul revederii, fara lacrimi si alte scuze sau pareri de rau. Suntem adulti, nascuti in aceeasi zi, deci aceeasi zodie (pentru cei interesati…eu am zis-o la misto 🙂 ) si nu ne pierdem cu firea. Firea noastra, nu cea de Bucuresti…

Mi-a povestit, pe scurt viata lui. Asa i-a spus el…”pe scurt”, dar au fost vreo 24 de ore, dar „pe scurt” mi-a povestit si alte capitole. Dar astea, in carte…ca poate chiar il ajut sa si-o scrie. Ce vroia el pentru moment, este sa-ncerc sa-i explic, in ce se transforma oamenii. Era recasatorit si in derularea unui divort si de actuala sotie. Parea un vajnic „naufragiat” in ale familiei, dar asta doar la prima impresie. In realitate era realist, bland si increzator. Doar putin dezamagit de sensul pe care-l dau oamenii vietii: bani, santaj si minciuna.

Isi gasise cea de-a doua dragoste, in mediul virtual, mult hulit. In fapt ea-l gasise, ea fiind „initiatoarea”, el fiind ca multi dintre barbati, mai retinut si mai putin indraznet. Divortat de aproximativ 1 an de zile, a fost prins repede in mrejele unei relatii pe placul lui. Spun, pe placul lui pentru ca este un familist convins si pentru ca:

„Mi-a placut ideea si-am imbratisat-o imediat. Avea o situatie complicata, iar eu sunt genul de om, care nu fuge de greutati, ba chiar le atrage, ca un magnet. Vroia sa divorteze. Mama ei o presa sa nu o faca „ca-i va rade lumea din sat” si aveau si niste ipoteci la banci. Apartamentul mamei girat in afacerea sotului, niste alte zeci de mii de euro imprumutati de la parintii ei, pentru afacerea ei. Bani multi, care pe mine m-au speriat, dar am vrut sa iau numai latura sentimentala, din aceasta noua relatie care mi-se ivea la orizont. La mijloc, intre aceste finante, era ea care dorea sa se rupa de-un prezent ce o deprima si mai erau si cele doua fetite pe care le avea, incorsetate int-un sat lugubru din Ardeal, cu lume haina si barfitoare si fara prieteni si anturaj specific varstei copilariei. Stateau singure-n casa, scoala era la vreo 20 de kilometri, se trezeau cu noaptea-n cap ca sa fie duse la scoala. Erau aduse rapid dupa incheierea cursurilor, de la scoala sau gradinita, in locatia parintilor, unde erau singuratice sau stateau cu o bunica care le stresa. Apoi erau si istovitoarele drumuri la diversele activitati extrascolare, unde erau inscrise, un tata, prea ocupat pentru a se putea ocupa de toate acestea. Aproape toate le facea ea, programandu-si timpul si pacientii cabinetului. Un stres total, deci. I s-a-nfiripat deci, in minte, ideea de divort, de evadare din acea monotonie apsatoare, pentru ea si deloc fara viitor, pentru fetite. Cum eu si mediul meu virtual, eram foarte activ si placut vederii, a ales sa ma „interogheze” despre viata mea de dupa divort si de eventualitatea unei posibile impacari cu fosta mea sotie. Intelegand ca nu mai este posibila o astfel de varianta, s-a deschis mult mai mult catre mine si-am ajuns a ne fim confidenti si-n scurt timp aveam deja si planuri. Pe firul derularii idilei noastre au intrat, mama, tata, o matusa, bunici, unchi, veri.. .Era o adevarata nebunie ce se-ntampla. Toti o bombardau sa nu se desparta, .apoi, sa se desparta, dar pentru mine, un „tigan sudist”, „un tigan dobrogean”, „un terchea-berchea, care n-are nici macar masina”, ii zicea mama, in mail-urile si mesajele pe care ti le-am aratat. Ea, nu si nu, dupa cum ai vazut. O tinea mortis sa nu o las, caci vrea sa divorteze si sa fuga departe de cei de-acolo. De pacientii cu „guri urat mirositoare si-mputiti”, de „cloaca de barfitori”. Dac-ar fi urmat sa ma retrag, si ea s-ar fi retras inapoi in casnicia ei „de rahat si lipsita de sens”sau ar duce mai departe divortul de-un om „sumbru si dezinteresat” si-ar alege varianta, nou promovata de mama ei si-ar alege „un tehnician dentar batran, care sa nu-mi frece linistea si voi ramane pe langa mama”. Primea nenumarate mesaje pe telefon si mail-uri, pe care mi-le arata si mie si pentru asta am apreciat-o si-am continuat relatia, crezand chiar, ca se transforma in ceva real…Uimitor de frumos si real. Asadar am trecut peste toate si-am fost la bratul ei, timp de un an de zile, pana s-a mutat la mine, cu fetite, cu tot. Parintii au continuat cu jignirile si atacurile, pe toate planurile. Au ajuns chiar la a o contacta, nu stiu cum si nici nu m-a interest vrodata, pe fosta mea sotie, de unde lua informatii mincinoase sau facute cu alt scop si le transpuneau pe „hartie” si le trimitreau ei, pentru a-i arata ce gresit alege. Ulterior, intuind ca nu au vreun sorti de izbanda, au schimbat „macazul” si-au apelat la prostia mea reprezentativa si m-au rugat sa le intorc fata cu privirea si sufletul spre ei, bineinteles, lipsindu-se de tonul jignitor din precedentele si abordand unul mieros dar nelipsit totusi de-o ironie ieftina:’ te rugam, ca acum esti ginerele nostru (vrand-nevrand :)) ). Ceea ce am si facut si am convins-o sa mergem la ei. Ii era teama de reactia lor. Toata viata imi spunea , ca a trait cu teama de mama ei. Si mi-a demosntrat prin multe din discutiile cu ea, de pe messenger, gen „nu mai suport”, „vreau sa scap de ea”, ” imi ghideaza viata si acum”, „sa nu ma lasi”, iar tatalui ei ii spunea :”nu ai nici-o vina, decat ca esti sotul ei”. Intre timp, mesajele mamei de „impacare” erau: „am inteles alegerea ta, si chiar daca nu sunt de acord cu ea, o respect…dar nu te voi iert niciodata” Bun…Ne-am casatorit, am avut un an bun, cu greutatile mutatului,  cu acomodarea copiilor, era un stres. Copiii insa au dovedit maturitate si s-au acomodat rapid. Copiii sunt copii… Dar promisiunea mamei si orgoliile ei, au mers in paralel…”

Voi incheia eu, brusc povestea lui, a prietenului meu (asa-i spun, mai nou, pentru ca asta simt), si va voi spune ca fata reimpacata cu parintii ei, a hotarat sa divorteze de el, din februarie 2018, dupa discutii cu parintii, dar fara sa-i mai spuna si lui, sotului si celui de care se ruga si caruia-i arata alta fata, in 2015/2016/2017. A urmat un an 2018, intre februarie si decembrie, cand ea stia ce va urma dar prietenul meu…nimic. Au ras impreuna, au facut dragoste, au socializat in anturaj…etc. Fiecare cu gandurile lui. Prietenul meu, cu consolidarea unei familii, ea cu ceea ce i-a spus telefonic in luna ianuarie. Dupa ce a dus fetitele la tatal lor, iar de pe 27 decembrie nu a mai venit acasa, la sot, ci a stat la o „prietena” in oras, iar la insistentele sotului a raspuns, dupa 3 saptamani si i-a spus ca „m-am impacat cu mama si mi-a promis ca ma ajuta cu bani sa-mi iau apartament sau sa platesc chiria unuia, dar a pus conditia sa divortez de tine si asa am sa fac. M-am saturat de greutati si lipsuri. Eu sunt invatata sa am bani multi si conditii ca-n casa ta, eu nu am mai avut. Eu sunt invatata sa nu am lipsuri si nu-mi place sa sufar pentru greutati. Prea ne cicalesti cu ordinea ta si vreau sa traiesc cu fetele mele in mizeria si dezordinea noastra si-n plus, repet, este conditia mamei, sa-mi dea bani.” La intrebarea prietenului meu:’ dar cum s-au schimbat sentimentele tale intr-un timp asa de scurt si de ce nu mi-ai putut spune si mie acum 10 luni, cand te-ai hotarat? La ce bun tot circul asta din februarie pana acum?”…raspunsul a fost „daca te face sa-ntelegi si sper sa o faci…nici nu a fost vorba de asa ceva, ci a fost doar 50% atractie fata de tine si 50% interes sa ma mut in orasul tau.” 

Cu alte cuvinte, ce-nteleg eu: Acolo nu era multumita financiar, social si familial si trebuia sa-si gaseasca o alta identitate, dar acolo nu, ca acolo o cunosteau multi si-n plus o „abuza” mama&comp. S-a agatat de prietenul meu, care-a ajutat-o cu inima deschisa, si-a vazut „saci”-n caruta si a putut vorbi si ridica pretentii la banii parintilor, din alta postura si anume nu a unei dependente ci a unei „invingatoare”…adicatelea, are si ea un venit…un rost. Nu cere, dar daca i-se ofera ajutorul ar accepta… neconditionat :).  Idiferent daca pretentia ar fi sa divorteze de prostul meu prieten. 

Cam asta a fost…si mai „pe scurt”, povestea peietenului meu. Titlul are legatura, insa, cu altceva si nu este fara rost. Vroiam sa aduc in discutie, ce transmitem noi, ca parinti, copiilor. Momentan si fetele doamnei sunt toti niste mici „profitoare” si stiu foarte bine sa speculeze slabiciunile mamei, din spusele prietenului meu, dar si din cele ale mamei lor si nu numai. Doar ca, mama nu vrea sa le „piarda” si sa-si doreasca sa se intoarca la tatal lor sau la bunicii care le „cumpara”. Asa ca ea alege sa le accepte statutul de „mici santajiste”, doar ca sa nu ramana singura si sa o mai huleasca si lumea, c-ar fi o mama denaturata. 🙂

Deci…vedeti, pe cate generatii se-ntinde santajismul si cat de mult contribuim noi, la dezvoltarea lui? Tocmai de-asta-ntrebam pe Facebook, zilele trecute:

Daca suntem santajati, in vreun moment al vietii, nu se datoreaza si faptului ca ne place sa primim si la randul nostru sa santajam? Sa avem propriile interese, cu orice pret? Invatam de la parinti santajul si ne folosim de el, la randul nostru. Si tatal, fetei stiu c-a acceptat „functia” de sot si sofer, doar ca sa aiba liniste si beneficii. Asta a”prins” si fata, din casa asta „prind” si fetele, de la mama. Totul e frumos, nu? Si ne mai miram, ca avem o societate, stramba, una in care totul e de vanzare!

P.S: Nu-i voi mai spune, nici „amic” sau „prieten”…celui care mi-a dat ideea acestui lung articol, ci-i voi spune simplu …EU! Mie nu-mi mai dadusem de ani de zile importanta si m-am ignorat, in favoarea altora. Mi-am promis ca nu se va mai intampla…si-asa va fi. Vom fi DOAR noi doi…eu si cu mine. Bineintels si cu cei ce se vor plia pe principiile mele de loialitate, bun simt, sinceritate.

Si… asta a fost, „pe scurt”. 🙂 Dac-ati avut rabdare pana aici…nu-l ignorati pe Jimmy Sax si TIMPUL lui. Timpul le rezolva pe toate. O zi frumoasa, sa aveti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la februarie 26, 2019 de în SOS 4 LOVE şi etichetată , , , .

Blog Stats

  • 12.557 hits

Bloguri, Bloggeri si Cititori
%d blogeri au apreciat asta: