Casa Fericirii

revista ta de bucurii

Misterioasa moarte a lui Marin Preda – accident sau crima

Poti oare sa treci cu nepasare pe langa moartea lui Marin Preda dupa ce ai citit „Delirul” sau „Cel mai iubit dintre pamanteni”?

La data de 16 mai 1980 scriitorul Marin Preda a fost gasit mort, in camera lui de creatie de la Palatul Mogosoaia, datorita „asfixiei mecanice”, conform rezultatului anchetei oficiale. Adica inecat in propria voma.

 Certificatul de deces eliberat de Institutul Medico-Legal mentioneaza insa ca moartea lui a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice cu un articol de lenjerie, probabil un cearsaf, nefacandu-se absolut nicio referire la faptul ca asfixia s-ar fi datorat continutului esofagian sau al resturilor alimentare regurgitate in trahee.

Se pune intrebarea, cum de a murit atunci „inecat in propria voma ” daca s-a sufocat cu un articol de lenjerie care i-a intrat, sau i-a fost introdus fortat in gura? Si cum se explica echimozele de pe fata pe care nu le avea inaintea mortii, dupa cum au declarat cativa dintre cei care l-au vazut in ziua precedenta decesului ? Marea majoritate a biografilor prozatorului au considerat moartea lui „ciudata”, „suspecta”, „nefireasca”, „inconjurata de mister”, „neelucidata „, petrecuta in conditii „neclare”, „stranii”, „obscure”, etc, insa putini au fost aceia care s-au incumetat sa patrunda in labrintul ipotezelor si al scenariilor puse in circulatie pentru a investiga si dezlega misterul mortii autorului romanelor „Delirul” si ” Cel mai iubit dintre pamanteni”, care aveau sa-i pecetluiasca destinul.

Cand, dupa 89 s-a incercat obtinerea unor informatii de la Institutul Medico-Legal sau de la cei abilitati cu ancheta mortii lui Marin Preda, dorinta ziaristilor de elucidare a cazului a fost intampinata cu raceala si indiferenta, sau cu lansarea unor versiuni neconforme cu realitatea. Motivul ? Asupra mortii lui pluteste umbra sinistrei institutii care nu este straina de acel „accident”, asa cum nu este straina de moartea multor altor dizidenti din tara sau de peste hotare care devenisera incomozi sau indezirabili pentru regimul comunist.

646x528 3

 

Distinsul doctor Serban Milcoveanu care a analizat din punct de vedere strict medical aspectele mortii clinice a prozatorului, bazandu-se pe acel „facies cadaveric” al lui Marin Preda, demonstreaza netemeinicia zvonurilor lansate de cei interesati sa deruteze opinia publica si sa-i denigreze memoria. El a pus diagnosticul de asasinat, intr-un articol publicat in revista „Lumea Magazin” din septembrie 2002.

mariana-sipos-dosarul-marin-preda-amacord-1999-a-100582-510x510Si realizatoarea de programe TV Mariana Sipos, care a cercetat cu minutiozitate dosarul de ancheta al procuraturii, cat si cel de urmarire penala a scriitorului de catre organele de filaj ale securitatii si a publicat cartea intitulata „Dosarul Marin Preda”, considera ca zvonul lansat in legatura cu asa zisa lui moarte prin „inecare in propria voma” este o infamie. In legatura cu certificatul de deces eliberat de IML, in care se mentioneaza „asfixia mecanica cu un corp moale”, Mariana Sipos concluzioneaza ca este posibil sa fi fost asfixiat cu o perna, datorita urmelor vinete pe care le avea pe buza de sus.

Criticul Alex Ştefănescu scria, în 1999, în articolul “Moartea lui Marin Preda – un subiect de roman poliţist” : “A început să circule zvonul că Marin Preda a fost, de fapt, lichidat , fie de oamenii lui Ceauşescu (fiindcă devenise incomod prin independenţa sa), fie de agenţi ai KGB (fiindcă în romanul «Delirul» îl prezentase cu o anumită înţelegere pe Ion Antonescu)”.

Aurora Cornu , prima soţie a lui Marin Preda declara într-un interviu la Paris: „După ce am văzut fotografiile date de poliţie cu cadavrul lui Marin nu poti sa nu te întrebi dacă nu este vorba de un asasinat”.

Elena Preda, sotia scriitoului, a povestit în interviurile date după moartea scriitorului ca dupa aparitia romanului ”Delirul” a început o perioadă de hartuire. ”Dupa apariţia Delirului, pentru noi a urmat o perioadă cumplită, de haituire. Cineva cauta ca Marin să nu se mai simta în siguranta. Chiar si eu am primit cateva scrisori şi biletele, pline de cuvinte obscene şi amenintari, semnate „Un grup de legionari”, desi putea fi oricine – un nebun, un om al Securitatii, un agent sovietic. Banuiesc că miza acestor presiuni era volumul al II-lea de la „Delirul”, marturisea Elena Preda într-un interviu dat după moartea scriitorului pentru Formula AS. Au existat speculatii referitoare la faptul ca regimul s-ar fi temut ca Preda sa scrie un al doilea volum al romanului ”Delirul”. S-a vehiculat si ideea că scriitorul se pregatea sa publice cartea in Occident, acolo unde ar fi fost ferit de cenzura. Nu se stie daca Preda incepuse sa lucreze la continuarea romanului ”Delirul”, pentru ca dupa moartea sa nu s-a gasit niciun manuscris care sa ateste acest lucru.

Preda avea dosar la Securitate încă din 1971. Numele de cod pentru romancierul Preda era ” Editorul ”. Securistii îi urmăreau atat viata personala, cat si activitatea de director de la Editura Romanească, dar mai ales pozitia fată de regim.

Delirul” (1975) şi ” Cel mai iubit dintre pamanteni”(1980) sunt considerate a fi cărţile din cauza cărora Preda si-ar fi atras antipatia regimului comunist si aversiunea vecinilor sovietici . Cu cat pentru mase cartile lui Preda deveneau mai importante, cu atât scriitorul devenea mai periculos pentru regim. ”Delirul”, aparut in ianuarie 1975, i-a supărat pe rusi . Cartea în care prozatorul îl reabilitează pe mareşalul Antonescu s-a vândut în 100.000 de exemplare, potrivit statisticilor . Prezentarea maresalului Antonescu într-o lumină favorabila n-a fost deloc pe placul vecinilor de la Moscova. Cartea a avut parte de recenzii negative la Moscova, imediat după aparitie. Controversele din jurul cartii au sporit interesul cititorilor pentru volum. Comunistii i-au cerut lui Preda sa revina asupra tratarii evenimentelor prezentate în roman şi astfel s-a scos o a doua ediţie în luna mai a aceluiasi an.

646x528 2 „Dacă as sti că efortul pentru scrierea unui roman mă poate costa viata, mi-as lua măsurile de sigurantă pentru a inlatura o eventualitate cum ar fi boala din care să mi se traga moartea. Dar unica masura, hotărâtoare, de a renunta la scris, nu as lua-o” spunea Marin Preda care, in ciuda hartuirilor si urmaririlor Securitatii sau ale agentilor KGB, a continuat sa scrie. În 1980, cu doua luni înainte de moarte apare ” Cel mai iubit dintre pamanteni”. S-a vandut în 200.000 de exemplare, potrivit statisticilor, acesta fiind cel mai mare tiraj pentru un volum romanesc in epoca comunistă. Petrini, eroul principal al romanului aminteşte în carte de ”Era ticăloşilor” şi opinia publică a interpretat celebra expresie ca semn al opozitiei lui Preda fată de regimul in vigoare. Curajul cu care Preda a vorbit in celebrul roman despre adevarul din anii totalitarismului a uimit cititorii din vechiul regim. S-a spus ca din momentul aparitiei romanului Preda a fost catalogat drept periculos pentru regim, fiind considerat un scriitor imprevizibil, greu de controlat, de ale carui scrieri comunistii se temeau. Doar doua luni a apucat Marin Preda sa se bucure de succesul inregistrat cu ” Cel mai iubit dintre pământeni”, volum despre care se crede că a fost cartea sa de suflet. Scriitorul intentiona sa duca cartea si sa aiba intalniri cu cititorii in toata tara. A murit înainte sa ajunga la  prima intalnire, cea de la Focşani.

Cateva raspunsuri date de Alexandru Preda (Sae) intrun interviu realizat de Gabriel Argeșeanu

In cartea Marianei Sipos, „Dosarul Marin Preda”, există o mărturie a doamnei Cleopatra Stanescu, fosta secretara a Editurii Cartea Românească şi unul din oamenii de incredere ai lui Marin Preda, careia scriitorul ii cerea ca tot ce gaseste, in cazul ca i se intampla ceva, să vi le predea dumneavoastra personal. De ce această fatidica impresie de apropiere a sfarsitului? Avea cunostinta de plănuirea înlaturarii sale?Din cate stiam, nici eu nici el, in aparentaă nu eram urmariti. Multe lucruri le-am aflat după moartea lui, pentru ca, traind în Bacau, veneam numai de doua-trei ori pe an la Bucuresti, pentru cateva zile, contactul fiind mai mult telefonic. Nu eram, ca sa zic asa, în miezul problemei. El din alte motive mi-a încredintat o valiza, înainte de 70, care continea scrisori si fotografii de la primele lui neveste, Aurora Cornu si Eta Boieriu, însa nu si manuscrise. Mi-aduc aminte ca el mi-a dat bani să cumpăr valiza; m-am dus la Cartea Romaneasca, pentru ca scrisorile le tinea acolo, după care valiza am incuiat-o într-o cusetă la Gara de Nord, recuperand-o la plecarea la Bacau şi pe care am depozitat-o la biroul meu. Se poate ca secretara sa fi cumparat si ea o valiza. In 1970, a venit la Bacau Marin si mi-a cerut valiza pe motiv ca are fiset metalic la editura si o poate tine acolo. De ce nu o tinea acasa, deocamdata nu este de discutat.

La moartea lui Marin, doamna Stanescu, care ieşise la pensie, m-a căutat la telefon, iar a doua zi cand m-am prezentat la editura am avut o discutie de unde reiesea ca o rugase sa-mi încredinteze personal o valiza. Se zice ca si lui Eugen Simion i-ar fi spus treaba aceasta. Cert este ca, dupa inhumare, am asteptat zece zile în Bucuresti, timp în care am vorbit cu George Macovescu si am mers la procuratura municipiului. De la Mogoşoaia se ridicase totul şi se dăduse familiei. La Cartea Românească totul era sigilat si se formase o comisie din sapte persoane, printre care Laurentiu Fulga si Cornel Popescu, pentru a evalua şi inventaria. Într-un final, am fost anuntati ca nu exista nici o valiza pentru mine. În cartea Marianei Sipos exista procesul verbal unde se mentioneazt si existenta unui biletel cu numele meu.

Ce era în această celebră valiză?

Băiatul meu, Marin, student în acea vreme, văzuse la Mogoşoaia manuscrisul de la „Era ticăloşilor” şi câteva caiete cu notiţe. Încă din 1956, chiar eu am citit dintr-un astfel de caiet gros cu notiţe, pe care nu l-am mai văzut de atunci. Nu ştiu ce s-a întâmplat nici cu manuscrisele ţinute acasă, care odată publicate nu mai au mare valoare. Sunt sigur că au dispărut manuscrise de mare valoare.

Pentru filologi sunt foarte importante manuscrisele publicate.

Aşa este, din acest punct de vedere este o bogăţie, numai că nu se ştie unde sunt.

S-a spus că a murit înecat cu propria vomă, lucru infirmat de poziţia corpului, dar şi de profesorul Beliş, directorul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici”. Despre asfixia mecanică cu vomă se poate afirma că nu poate fi accidentală. Aveţi o altă versiune stabilită din surse neoficiale? În acest caz, cum de a fost posibilă apariţia unor plăgi deasupra arcadei, fără să fi existat o agresiune fizică?

Eu, fiind la capela Institutului Medico-Legal, eram prea şocat pentru a pune întrebări cum s-a întâmplat. L-am rugat pe fiul meu să meargă la Institut şi să facă o ciornă după buletinul de autopsie. Cred, în sinea mea, nu puţin, ci mult, că în mod cert a fost omorât. Dumnezeu ştie, de cine şi cum?

Se pare că prin moartea lui Cornel Popescu a fost spulberată şi una din ultimele şanse de a afla adevărul?

Cornel Popescu ştia locul unde au fost duse documentele ridicate de Securitate şi Procuratură de la „Cartea Românească” şi, poate, chiar de la Mogoşoaia. Cred că ştia şi alte lucruri. Mariana Sipoş l-a contactat şi nu a vrut să se confeseze. A răspuns doar: „Da, da, da…”

Dacă situaţia era normală, fără implicaţii dubioase, cum de persoanele audiate în calitate de martori dau declaraţii contradictorii?

În seara fatidică se zice că o scriitoare i-a turnat un pahar de tărie, dintr-o sticlă. Ce ştiu, şi îmi confirmă fiul meu Marin, care a stat de vorbă cu Mazilescu şi cei care au fost acolo, este că declaraţiile sunt contradictorii. Nenorocirea este că mulţi dintre cei prezenţi în timpul anchetei au murit.

surse: adev.ro/nobcuw

http://www.agero-stuttgart.de
http://www.efemeride.ro
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Mai 16, 2016 de în Carti, filme, muzica, arta, frumuseti şi etichetată , .

Navigare

%d blogeri au apreciat asta: